Quantu era bedha a ruga mia
lorda ’e pilacchi quandu chiovia.
Dhavanti si sentia na sula cosa:
I passi ’ e cu si ricogghjia ara casa.
Quantu era bedha a ruga mia
nte siri ’e maiu all’Ave Maria
I grasti chini e ruosi ari barcuni
inchienu ’e cuntentezza brutti e buoni
E nte jornati ’e festa appressiu a banda
’ u randa era picciulu e ’u picciulu era randa.
Ognunu si godia cu gran piacira
a vita chi scurria comu a hjumara.
Mo’ ce ’ u ribbiedhu ’e muoti e motorini
chi vannu supa e sutta da sira ara matina.
e quandu chiova ’o’ sienti mancu ’u sgrusciu
para ca puru ’a natura si spusau ’u progressu.